Ce-mi place...

Imi place Bucurestiul, stradute si case uitate, centrul vechi asa cum era si cum va fi (sper ca va fi). Imi place cum vine toamna in Bucuresti, in fiecare an spre sfarsit de august, cand, intr-o dimineata, intra prin perdea. Imi place octombrie in Bucuresti, cu ploaia si frunzele putrezite in Cismigiu si cu miros de crizanteme. Imi place vinul fiert cu gust de scortisoara, in barul plin de fum de tigara, pe care-l beau ca sa ma incalzesc dupa ce gerul de ianuarie mi-a inghetat urechile si nasul. Imi plac copacii si florile lui martie. Imi place tot orasul in primavara. Doar canicula nu-mi place in Bucuresti...

Imi place sa ma plimb pe canale in Amsterdam, pana in port si inapoi, sa colind strazile pline de biciclete si sa admir vitrinele cu papusi de portelan, florile din piata de flori, sa vizitez targurile de antichitati. Imi place verdele ierbii olandeze, imi place cum bate vantul, imi place Marea Nordului la Haga...

Imi plac Grand Place si cafenelele din Bruxelles cu lumina de felinar, aerul de capitala a Europei, imbinarea dintre cladirile vechi si cele noi, in geamuri, ale institutiilor europene. Imi plac magazinele de ciocolata din centrul vechi, pictura murala si sa mananc gauffre. Si il ador le Manneken Pis (sic!). Imi plac arhitectura din Bruges si castelul medieval din centrul Gentului. Imi plac linistea si incremenirea celor doua orasele...

Imi place sa beau cafea si sa mananc croissant dimineata, pe malul Senei, vis a vis de Notre Dame, sa merg in nestire pe Champs Elysees, sa trec pe langa monumente despre care am citit in carti, sa ma intind pe iarba in fata Turnului Eiffel si sa ma minunez ca sunt acolo. La Paris am mancat cea mai buna inghetata...

Am vizitat Roma intr-o singura noapte - cea mai frumoasa, plecand de la poalele Colosseumului, cu tinta fixata Fontana di Trevi. Imi plac la Roma strazile largi, pavate cu piatra cubica, puzderia de monumente si cladiri antice la tot pasul. Imi place Forul lui Traian, cu columna in mijloc, unde am simtit pentru singura data ca de acolo imi sunt radacinile. Si imi place sa mananc inghetata de la tarabele de la Fontana di Trevi, la trei dimineata, in februarie...

Imi place Venetia... si-atat. Despre Venetia nu exista niciodata suficiente cuvinte. Imi place orasul universal al dragostei, Verona, cu balconul Julietei si cu peretii insemnati cu iubirea fiecaruia dintre cei care a trecut pe-acolo. Imi place Padova, orasel pastorit de Sf. Anton, ocrotitor al familiei si al copiilor. Orasel in care am simtit linistea familiei si in care am vazut cea mai veche gradina botanica din Europa. Si-mi mai place pizza de la Ai Portici, din Mogliano Veneto, mai ales intr-o sambata seara in care nimic altceva nu mai este deschis in oras, cand ploua cu galeata si tocmai ai venit de la aeroport si esti lihnit de foame. Sau croissantul cu gem de caise si cafeaua din fiecare dimineata din gara, pe fuga, de teama sa nu pierd trenul care ma duce spre noi descoperiri din regiunea Veneto...

Imi place imbinarea dintre vechi si nou la Valencia, centrul vechi, dar si Orasul Artelor, Gradinile Turia si al doilea cel mai mare oceanograf din Europa. Imi place marea la Benicassim...

Imi place Madridul, care mi-a taiat respiratia, bulevardele foarte largi, multitudinea de muzee la tot pasul. Imi place sa cobor pe Gran Via, sa ma linistesc in Retiro si s-o pornesc din nou la drum din forfota din Gara Atocha. Imi place Santiago Bernabeu, distractia de pana in zori din cluburile madrilene, lumina difuza din cafenele.

Imi place Toledo, cu amprenta lui maura, orasul lui Cervantes si al lui El Greco, in care te intalnesti pe fiecare strada cu Don Quijote si al sau Sancho, oras in care doar urci pe stradute de un metru latime pe care, culmea, mai circula si masini, oras in care am mancat cele mai bune spaghete cu fructe de mare (servite de un roman din Ardeal, in Piata Mare) si in care mai locuiesc si oameni. Imi place tot ce aminteste de civilizatia araba in Toledo, de la arhitectura, denumiri de strazi, pana la femeile care mai poarta inca hijab (valul pe care femeile musulmane il poarta pe cap)...

Si... imi place Dumbraveni, locul din care am plecat sa cunosc lumea, unde-mi sunt familia si radacinile si unde ma intorc intotdeauna cand lumea ma darama. Imi place livada tatei, cu ciresi, caisi, persici si nectarini pitici. Imi plac florile mamei si balansoarul din care vad zarea. Cele mai frumoase apusuri se intampla la Dumbraveni, cand soarele coboara prin spatele turlei bisericii, printre cruci si se ascunde dupa munti. La Dumbraveni se petrece cea mai frumoasa Inviere, de Pasti, cu pelerinajul de lumina de la biserica din sat la cimitirul de pe deal, pe strada mea, prin fata casei mele. La Dumbraveni am trait cele mai frumoase primaveri si cele mai frumoase toamne. La Dumbraveni ma intorc ori de cate ori am nevoie de putere pentru a rezista in marele oras...